Traim epoca egoismului suprem

Nu mai avem timp sa fim profunzi, e mai simplu sa consumam, sa cascam gura la reclame obosite si sa cumparam orbeste tot ce ni se ofera.

Tinerii se casatoresc din ce in ce mai tarziu, viata este atat de superficiala, bani si numai bani, toti vor doar sa se distreze, eventual pana la 60 de ani…numai are nimeni de timp sa construiasca ceva, sa cladeasca un lucru, din ce in ce mai rar se fac si copii, totul este asa de minunat in lumea asta superficiala si toti suntem asa de fericiti de ea….

Dar atentie…ne distram.
Ziua de serviciu tinde sa devina zi-lumina, fericirea se masoara in cate rate suporti, si timpul liber se masoara in sambete si duminici nelucrate…suntem fara doar si poate prinsi intr-un joc al banului, al statutului si al dorintelor neimplinite care evident au nevoie de alti bani pentru a se putea indeplinii.
De aceea, va rog, nu uitati sa traiti….nu uitati sa va bucurati de o raza de soare, de un gand bun, de imbratisarea unui om drag, de tot ceea ce va face cu adevarat fericiti.

Lasati banii sa va indeplineasca trebuintele materiale, dar nu cautati fericirea acolo unde nu exista, priviti adanc in voi si regasiti adevaratele valori pentru a va putea recastiga fericirea….!

As vrea inca un blues cu tine…

Imi amintesc de taberele in care am fost, de perioada din viata mea atat de lipsita de griji, imi amintesc de superba melodie Sealed with a kiss.

Imi amintesc emotiile, framantarile in care copil fiind incercam sa invit fetele la dans la discoteca de seara, imi amintesc curajul de a o face, zambetul de satisfactie de dupa, comentariile cu prietenii…imi amintesc de libertatea, aventura si nebunia specifica varstei….

Imi amintesc de tine, asa cum erai atunci, cu zambetul tau usor timid, de un blues intr-o noapte de vara si de prima imbratisare cu atatea emotii.

Imi amintesc ca atunci simteam ca traiesc, si nici nu realizam cat de fericit eram.

De aceea, as vrea iar inca un blues cu tine…! Muzica…va rog!

Va multumesc!

Sunt momente in care inima iti bate mai tare, in care te gandesti atat de mult la cineva incat ai dori sa-l protejezi de tot raul si de toate necazurile din viata in care te rogi sa-i fie bine,cu adevarat in viata...

E atat de pur gandul tau de bine, atat de simplu ca vibratie si tu continui sa-i doresti binele si tot ce e mai bun in viata.

Cu fiecare fiinta draga pe care o pierzi, se rupe ceva in tine, un fir mai mare sau mai mic, si tu te transformi un pic, devii altfel, nu stiu daca mai puternic sau mai indifferent…cel mai probabil mai sensibil...

Sunt momente in care te apuca nostalgia trecutului si iti doresti ca clipele, oamenii si momentele sa revina macar o data, numai si pentru a-ti reamintii cum ai fost candva…cum erai candva si apoi brusc realizezi ce ai devenit…ca urmare a acestor experiente...

Ai alte experiente, alte trairi, dar oamenii, clipele si momentele vor ramane mereu undeva, se vor intoarce mereu din trecut in inima ta si probabil vor locui acolo atat timp cat existi.

Pentru toti cei care mi-ati adus macar o data zambetul pe buze, va multumesc din suflet!!!